Povești câte-n lună și în stele

Televizorul, bată-l vina! Eu și lumea mea

Nu mă uit la televizor.
Nu am timp. Dar pierd ceva?
Nu urmăresc știrile și nu știu câte accidente au avut loc, nici câte cazuri de CoV sunt, nici cine mai e președinte, nici cine a mai murit.
Da, sunt de pe altă planetă. Cel puțin așa cred. Poate așa crezi și tu.
În fiecare zi trăiesc în filmul meu.
Dorm puțin. Nu că nu aș vrea să dorm mai mult. Dar…nu am timp de somn și nici somnul de mine.
Am 2 copii (4 ani, 1 an și 9 luni), 2 labradori (unul de 3 ani, altul de 2 luni) și 1 motan.
Când dorm, mă trezește copilul mic de enșpe ori că vrea lapte sau apă.
Ori copilul mare că vrea apă sau a făcut pipi pe el.
Ori cățelul care își caută loc pentru nevoi, așa că ies afară cu el, eu încă dormind. Aerul rece de iarnă în octombrie mă trezește repede.
Ori motanul care e mai deștept decât câinele și pune lăbuța pe mine și miaună ca să îl scot afară.

Mă trezesc când mă culc. Și când mă trezesc, tot aș dormi.
Sunt singură acasă (fără soț) și asta înseamnă că dansez tot singură, prinsă într-o horă.
Dimineața copiilor începe când stelele încă clipesc pe cer. Iar energia lor e la fel de când se trezesc până apune lumina și în casă.
Eduard nu merge la grădiniță. Nu vrea! Nu îi place! Bla, bla.
Andrei vrea numai ce face Eduard. Asta înseamnă plânsete, ciondăneli, intervenții.
Am luat cursul Uraniei Cremene.
Am răbdare! Nu mai am! Zilnic urlu și mă doare gâtul.
Toată ziua spăl vase, haine, hrănesc copii, animăluțe.
Zilnic dau cu aspiratorul, poate fi și de 2 ori (a fost și de 3)😆.
Am mereu o cameră cu haine neîmpăturite.
Merg de cel puțin 2 ori pe săptămână la cumpărături, cu copiii și cățelul (el ne așteaptă în mașină).
Fac duș cu copiii în baie😒.
Zilnic ne plimbăm, ne jucăm, cântăm, dansăm, plângem, ne certăm.
Zilnic pictez căni, pregătesc colete, merg la curier.
Zilnic citesc. Citesc când apuc…când dorm copiii la amiază (dacă dorm) sau când mă trezesc la 3-4 dimineața (dacă aud alarmele).
Iubesc cafeaua. Cafea scurtă cu porție dublă de lapte și laptele încălzit. Adică, cappucino. Cu cafeaua asta m-a cucerit bărbatemiu. Cu cafeaua asta zăpăceam ospătarii.
Îmi fac cadouri singură și e fain tare că fac asta. Cărți, acrilice și tablouri.
Scriu când și când. Îmi face bine.
Sunt emoții, bucurii, frustrări pe care le adun zi de zi și parcă se cer așezate pe hârtie și aici.

Măi, dar nu am timp să mă uit la tv. Nici răbdare! Nici, nici!
Am deschis aseară televizorul și era plin de maimuțe.

Dar, nici măcar la un film nu mă uit. Ultima oară când am deschis netflix-ul, am obosit căutând vreo jumate de oră un film.
Am lasat-o baltă😆.

Dar în seara asta îmi pun pijamalele pufoase, leg copiii, scot animalele din casă.
În seara asta se lasă cu romantism între mine și ecranul imens de pe perete. 
Preludiul e cu vin, ca să îi pot face față.
Nu tare aș vrea să îl chinui până să îmi facă inima să tresară și mintea să mi-o excite .

Fie-ți-vă milă de el și de degetele mele și zice-ți-mi un film bun! 😆

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.