Povești câte-n lună și în stele

Fericiți cei care încă au părinți!

Parcă ieri eram copila la casa părintească.

Parcă ieri zburdam de fericire când știam că se apropie ziua mea.

Parcă ieri mama pregătea torturile de ziua mea și a fratelui meu.

Timpul se cerne, amintirile se țin strâns în brațe și pleci cu ele în lume. Nu mai ești copilul mic, copilul care merge mână-n mână cu mama și cu tata, ci ești omul ajuns mare care își poartă copiii de mână.

Și poate uiți că, deși ești acum părinte, tu ești copilul cuiva, a unei mame, a unui tată.

Ești încă copilul lor, chiar dacă mâinile îmbătrânite nu le mai ajung să te țină în brațe.

Ești copilul care nu de mult, odată cu nașterea ta, s-a născut o mamă și un tată.

Ești copilul așteptat, dorit, iubit.

Ești copilul mare care cândva ai fost mic.

Acum o am doar pe mama. Tata a plecat la cer nu de mult. Tata era primul care mă suna de ziua mea. Și acum parcă vocea lui îmi sună în urechi: „La mulți ani, Dănuța!

Acum e doar mama care îmi amintește că sunt încă copila ei mică. Îmi face și trimite pachete exact ca în vremea când eram la facultate, așa cu de toate.

Și Doamne, că fain e să îți trimită mama pachete. Că ești tu mamă, dar mama ta una e. Și știe ea cum să îți atingă sufletul copilăriei de altădată.

Și când mama îți trimite pachete de peste mări și țări, și ai o cutie plină e dulciuri🙃, știi că încă ești copilul mic devenit mare.

Știi că încă ești copil, când încă mai primești dulciuri de la mama

Când se naște un copil, se naște și o mamă.

La mulți ani, mama mea dragă!

Ce bine că ești!🙏

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.