În Lumea lui Andrei

Cândva, voi scrie o poveste…despre un copil, un ghem de iubire

Cândva, voi scrie o poveste. O poveste despre un copil și o iubire care vindecă.

Un copil care a venit pe lume ca să învețe o mamă că poate fi mamă și fără să îl poarte în pântec.

Un copil care a învățat-o să își deschidă brațele și să îl învăluie cu iubire.

Un copil care se uită în ochii ei și vede lumea toată.

Un copil care adună cerul și marea toată într-un pumn de fericire.

Nu l-am născut pe Andrei, dar am așteptat să se nască.

Nu știam că va fi băiat, dar l-am visat că îl strigam pe numele lui : Andrei, hai la mama!

Nu știam când se va naște, dar așteptam să îl cunosc încă de prin octombrie 😆.

Nu știam ce voi face când se va naște, dar am călcat pe urmele pașilor lui Dumnezeu.

Când ușile mi se închideau, băteam mai tare, făceam zgomot, că așa faci când lupți pentru puiul tău.

Când credeam că nu poti să îți masori puterile cu legile, vezi că Universul schimbă legea…de ce? Pentru că iubirea e legea universului, a omului, a lui Dumnezeu.

Când credeam că sunt singură în lupta pentru un copil care nu era al meu, dar era al meu din altă lume, am primit oamenii de care aveam nevoie.

Dimineața lui 10 ianuarie 2020 a fost dimineața în care am născut a doua oară. Am simțit un izvor de bucurie, emoție și speranță.

Am plâns cănd s-a născut.

Am plâns când a rămas singur în spital, într-o camera albă, goală, rece.

Am plâns când îl găseam plângând. L-am alăptat ca să îi alin abandonul. Plângeam cu puiul mic la piept care gângura a liniște. Plângeam eu, plângea și îngerul care m-a prins alăptându-l.

Am plâns când ne-a fost încredințată creșterea lui.

Am plâns când l-am adus acasă.

Și încă plâng când mă gândesc la el, la povestea lui și la forța cu care am fost înzestrată ca sa lupt pentru el.

Un copil, al unei fete nevoiașe, a făcut să fiu un râu de lacrimi, să plâng de bucurie, de tristețe, de speranță, de deznădejde, de emoție, de fericire, de împlinire, de mulțumire.

Și Doamne, am trecut prin toate astea, dar ce inimă plină am acum!

Și Doamne, că greu mi-a fost dar ce bine că tu ai fost la fiecare pas lângă mine. Și știu că și acum zâmbești la marea ispravă pe care am facut-o împreună. Ți-a ieșit!😉

În ziua când totul se va termina, voi ști că viața asta nu a fost zadar. Că am lăsat în urma mea ceva…un drum presărat cu iubire și bucurie.

Iar ei, copiii mei, vor duce mai departe, lecția iubirii necondiționate.

La mulți ani, Andrei!

2ani

c

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.