Povești câte-n lună și în stele

Când natura încă doarme, copiii vor mâncare

M-am trezit la ora 3.

Sună oribil, dar nu e chiar așa. Luna și-a așezat liniștea și în casa mea😆.
Aseară, la ora 20, copilul mic a adormit.
La ora 21 a adormit și copilul mare (care e tot mic). Dar am adormit și eu la ora 21. Dusă am fost spre lumea viselor. Nu doar că am visat că dormeam. Am și dormit🙃

M-am trezit la 3.
Am băut 2 cafele în liniștea nopții.
Am citit 40 min…Dragoste în vremea holerei.
Am pictat o cană. Nu mi-a ieșit planul să fac două, că…


s-a trezit Eduard la 5 și ceva.
S-a trezit și cel mic.
Și Bubu,

și Macanache.


Luna s-a ascuns.
Ziua a început.
Ora 6…
-Mama, mi-e foame!
Îmi dai ceva de mâncare?
Așa tare mi-e foame!

Și se mai văd stelele pe cer, pierdute.

Bună dimineața!

4 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.