Bine ai venit în lumea mea!

Mereu mi-au plăcut poveștile, lumea mea a fost așa construită încă de când eram acea copilă care noaptea privea cum stelele licăresc și asculta greierii cum cântă. Îmi căutăm steaua mea și ridicam la ea cele mai blânde dorințe și depănam povești câte-n lună și-n soare. Steaua mea era mereu acolo, mă asculta și îmi zâmbea. Oamenii au nevoie de povești cu iz de viață despre alți oameni anormal de normali, care visează și îmbrățișează viața asta cu tot ce oferă ea, povești care să îi bucure, să îi inspire și să le formeze ridul zâmbetului pe chipul luminos. Povești câte-n lună și-n stele se nasc cu un copil cu bucle în vânt și soarele pe față și cu o mamă, cândva o copilă care își creiona lumea în culorile fericirii. Păpădiile s-au colorat din visuri înalte, iar poveștile se scriu și rămân aici amintire, în sufletul meu un dor de repetare, iar în al tău o pată umană. Bine ai venit în lumea mea!