Povești câte-n lună și în stele

Avem nevoie de Lumină! E Învierea lui Hristos!

În noaptea de 24 ianuarie 2019, tata s-a dus. În noaptea aia, el a venit la mine în vis și și-a cerut voie să plece. Dar avea o teamă: că nu vom putea ține legătura. Când era în viață, îl încurajam să lupte cu boala. În visul din acea noapte, i-am dat voie să plece:

– Dănuța, știi de ce îmi este cel mai tare teamă?

– De ce îți e frică, tata?

– Că nu o să putem să ținem legătura.

– Tata, du-te liniștit! Să nu îți fie teamă. Dumnezeu va avea grijă să ținem legătura.

Apoi, a bătut Dumnezeu la ușă de 3 ori. A intrat în casă învăluit de o lumină atât, atât de frumoasă! Ne-a vorbit blând, apoi se făcu întuneric.

M-am trezit din vis. Era încă noapte. Am știut că tata s-a dus. Și așa fost.

Vinerea trecută m-am trezit cu tata în gând. L-am visat din nou. Eram acasă în Botoșani, iar tata căuta lumânări:

Trebuie să căutăm lumânările să le aprindem. Am nevoie de Lumină. Avem nevoie de Lumină. E Învierea lui Isus Hristos!

M-am gândit toată ziua la ce voia să îmi zică tata. Și am spus că dacă tot am îngrijit de grădină sufletului și a trupului toată săptămâna, poate ar trebui să merg să mă spovăduiesc și să mă împărtășesc. Îi scriu duhovnicului meu vineri pe la 19 și îl întreb dacă sâmbătă e la biserică. Îmi răspunde că da, doar să țin cont de faptul că va fi foarte aglomerat, fiind sâmbătă lui Lazar și se ridică parastasele. Atunci am văzut Lumina. Lumina pe care tata o căuta în visul meu. La ora 20 eu scriam la câteva brutării pentru un colac. Încercam ceva ce era imposibil. La 20.30 bărbate-miu a sunat pe cineva, iar eu a doua zi când m-am trezit la 7, aveam colacul și vinul pentru tata. Am îmbrăcat rochia frumoasă și am plecat sub privirile admirative ale lui fiu-miu: „Ești frumoasă, mama!

Iar eu, așa frumoasă și cu inima plină de bucurie, m-am dus să mă întâlnesc cu Domnul și să îi aduc Lumina lui Tata. Biserica era plină, mesele la fel. Oameni care au venit să aducă lumină celor care au plecat la cele veșnice. Era Sâmbătă lui Lazăr.

Am plâns în timpul pomenirii, de dor, de durere, dar și de bucurie pentru că am înțeles ce voia tata.

Căută Lumina! I-am adus Lumina.

Matei 5
14. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Fiți Lumină pentru ceilalți!

Fiți Lumină pe pământ!

Fiți flacăra care arde necontenit în credință și iubire!

Bucurați-vă de Lumina lui Hristos!

Sărbători binecuvântate!🙏

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.