Povești câte-n lună și în stele

Astăzi, mi-am plâns dorul…

Astăzi am plâns.
Într-o zi în care am râs cu gura până la urechi, m-am jucat, am copilărit, mi-am dat voie să și plâng. Să plâng pentru 3 ani de dor…dorul de tata.
În zilele de toate cele, nu am timp să plâng.
S-a făcut liniște în casă, copiii dorm, iar eu mi-am dat întâlnire cu dorurile mele.
Mi-am făcut o cafea și am băut-o cu tata. Eu pe pământ, el în cer.
Am citit cartea „Oscar și Tanti Roz”, și apoi m-am pus pe plâns.
Pentru că așa e omul, așa e sufletul lui…încărcat cu bucurii, emoții, doruri și dureri.
Astăzi m-am gândit la tata, la copilărie, la zilele alea când mă jucam cu el, când ieșeam împreună cu sania, când mă învăța tabla înmulțirii, când mă ajuta să fac compunerile la limba română, când îmi povestea despre copilăria lui. Astăzi mi-am reamintit gustul ciorbei făcute de el și când îl întrebam:
„- Tata, ce pui tu in ciorba asta de e așa bună?
– Ehe, un mare secret: suflet și răbdare.”

Aș zbura acum din Baia Mare până-n Botoșani ca să mă pot bucura de mirosul de acasă.
Dacă tata ar mai fi, aș alerga acum acasă să îl strâng tare în brațe. Aș bate la ușă și aș face asta repetiv numai să văd că el îmi deschide ușa. Acum, acasă nu mai e acasă. E un loc plin de amintirile de altădată, dar tata nu mai este.
Anii trec, părinții noștri tineri se duc și ei, iar noi, copiii, ne cernem amintirile și dorurile.

Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti
Cheama-i Doamne inapoi
Ca si asa-au dus-o prost.
Si fa-i tineri cum au fost…
Fa-i mai tineri decat noi.
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.
Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti intarzia
Sa o ia de la-nceput…
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori.
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanari in cuib de fum
Parca tac si parca mint
Plini de boli si suferinzi,
Ne intoarcem in pamant.
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.
E pamantul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea…
Sarut mana, tatal meu,
Sarut mana, mama mea.
Dar de ce priviti asa?
Fata mea si fiul meu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu.
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu.
Sarut mana, tatal meu,
Sarut mana, mama mea.
Ramas-bun baiatul meu,
Ramas-bun fetita mea.
Tatal meu- baiatul meu,
Mama mea- fetita mea.

(Versuri Ștefan Hrușcă –
„Ruga pentru parinti”)

24 ianurie, 2022
3 ani

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.