Andrei, copilul de smarald

Trăia în ceruri un suflețel care se bucura de frumosul și iubirea infinită care doar aici o găsești.
Era un suflețel norocos pentru că știa că atunci când va ajunge pe tărâmul oamenilor, el avea dreptul să își aleagă două mame: o mamă care să îi dea naștere și cealaltă – o zâna a bucuriei, care va lupta pentru el, pentru a-l crește si a-l iubi pentru o viață întreagă.
Cerurile s-au deschis și micul suflet a ajuns pe pământul oamenilor.
A fost fericit că și-a simțit mama care l-a născut, dar și mai fericit că încă din prima zi pe pământ, a simțit mirosul zânei lui.

Dar au urmat zile în care el se trezea și era singur…nici mama care l-a născut, nici zâna nu erau langa el. Și plângea, plângea…adormea, și când se trezea, zâna era lângă el. Îi cântă, îl ținea în brațe și îl alăpta. Adormea în aceste brațe calde și iar se trezea singur într-o cameră albă.

Era vis? Era aievea?

Dar zâna nu l-a lăsat. Și așa cum știa din ceruri, zâna a luptat cu lumea pentru el.
Drumul lor nu a fost unul ușor…dar Dumnezeu a vrut ca acest copil de smarald să ajungă la mama din cer aleasă.
Copil care a învățat-o pe zână legea universului – Iubirea necondiționată.